Pășunile cu arbori din România în Transilvania:

ecologie, perspective agricole și integrarea durabilă în dezvoltarea peisajului cultural

Pășunile cu arbori sunt pajiști presărate cu arbuști și arbori, utilizate preponderent pentru pășunat. Pășunile cu arbori sunt elemente de identitate ecologică/naturală și culturală a Europei. Există zeci de specii de plante și animale care au evoluat în dinamici ecosistemice prezente în ecosistemele de pajiște cu arbori. . Cele mai recente articole științifice publicate în reviste de specialitate în domeniile silvicultură, ecologie, agronomie, planificare teritorială arată spre importanța ecosistemelor de tip „pășuni cu arbori” în reconcilierea producției, a protejării naturii dar și a necesitățiilor sociale de reconectare cu natura și activități în natură.

Pășunile cu arbori, cu toate că s-au dovedit reziliente pentru mii de ani, s-au degradat dramatic și au dispărut în regiuni întinse ale Europei, și asta în doar câteva decenii (secolele 19 și 20). Motivele degradării și dispariției lor sunt diverse și includ combinație între lipsa recunoașterii pășunilor cu arbori în politicile / legile care guvernează silvicultura, agronomia și protecția naturii, iar pe de altă parte există cauzele economice (profitabilitate economic, monetară scăzută față de agricultura intensivă, mechanizată) și socio-culturale (schimbări demografice,  și valorice în zonele rurale). Oamenii de știință din diverse domenii încep să atragă atenția asupra necesității recunoașterii formale a pășunilor cu arbori și pentru menținerea lor – motivele fiind legate de aportul substanțial al pășunilor cu arbori la reziliența ecosistemelor de producție și implicit la stabilitatea socială. Astfel, peste tot în Europa pășunile cu arbori sunt pe cale de a fi redescoperite pentru valorile lor de opțiune pentru societate, dar și pentru rolul lor în sustenabilitatea socială și ecologică.

Cele mai multe și cele mai bine păstrate pășuni cu arbori din Europa Centrală și de Est se află în România. Tot aici se află pășunile cu denitatea cea ma mare de arbori groși, bătrâni. În ultimii ani crește numărul specialiștilor care vin din vestul (UK, Germania) și nordul (de exemplu Suedia) Europei să înțeleagă aceste sisteme și să învețe cât se poate de multe despre ele pentru a re-stabili sisteme silvopastorale (și în cel mai larg sens: sisteme agroforestiere) în țara lor sau pe terenurile administrate de ei. Pășunile cu arbori capătă popularitate în România pentru arborii lor bătrâni, pentru aspectul lor frumos și pentru diversitatea oportunităților economice și culturale reprezentate de acestea.  Cu toate că mai multe evidențe arată spre redescoperirea pășunilor de către societate, se amplifică și acele dinamici care afectează negativ aceste sisteme. Exemple includ stabilirea gardurilor permanente care izolează porțiuni întinse ale pășunilor cu arbori (prin asta practic se scoate terenul izolat din fluxul social și ecologic milenar), tăierea arborilor bătrâni, introducerea agrochimicalelor și a mecanizării, pierderea caracterului de pășune comunală a acestor sisteme, expansiunea construcțiilor. Viitorul pășunilor cu arbori va depinde pe de o parte de politici iar pe de altă parte de sistemul de valori, de aspirațiile socio-economice și intenționalitatea existentă la nivelul comunităților locale care dețin aceste pășuni.

În cadrul proiectului „Pășunile cu arbori ale României în Transilvania: ecologie, perspective agricole și integrare durabilă în dezvoltarea peisajului cultural”, obiectivele sunt următoarele:

✔️ descrierea din perspectivă cultural-ecologică a pășunilor cu arbori precum și reevaluarea selectivă a unor pășuni cu arbori deja survolate

✔️ inventarierea și analizarea inițiativelor locale care sunt legate de pășunile cu arbori pentru a înțelege inovarea socială în jurul acestor sisteme;

✔️elaborarea unor publicații despre valorile pășunilor cu arbori și în care sunt sintetizate bunele practici – colectate de echipa noastră pe teren și din literatura științifică – pentru susținerea lor;

Proiectul este finanțat de Deutsche Bundesstiftung Umwelt – Fundația Federală Germană pentru Mediu. Coordonatorul principal al proiectului este Universitatea de Științe Aplicate din Trier, Germania. În numele Universității Babeș-Bolyai, proiectul va fi condus de conf. dr. Tibor Hartel de la Facultatea de Știința Mediului și Ingineria Mediului.