Sfântu Gheorghe / Sepsiszentgyörgy, 16 iulie 2025: În cadrul unui eveniment dinamic și orientat spre viitor, organizat cu ocazia Întâlnirii de parteneriat pentru Strategia de Dezvoltare a Turismului Activ în Ținutul Istoric Sepsiszék, colegul nostru Tibor Hartel a prezentat principalele rezultate ale unei cercetări recente finanțate de DBU, axată pe turismul biocultural și reziliența rurală. Evenimentul a reunit factori locali de decizie, cercetători, membri ai comunității și actori din administrația publică, interesați de modalități inovatoare de revitalizare a peisajelor rurale tradiționale prin turism responsabil și dezvoltare bazată pe patrimoniu.
Hartel a subliniat că peisajele bioculturale, în care valorile naturale și cele culturale evoluează împreună, reprezintă unele dintre cele mai importante, și totodată subevaluate, sisteme social-ecologice din Europa. România deține peste 5 milioane de hectare de terenuri agricole cu Înaltă Valoare Naturală (HNV), caracterizate prin biodiversitate, memorie colectivă și practici tradiționale. Cu toate acestea, comunitățile care întrețin aceste sisteme sunt adesea marginalizate în strategiile de conservare și în planificarea turistică. El a susținut că turismul biocultural propune un nou cadru de acțiune: unul care îmbină responsabilitatea față de natură cu implicarea vizitatorilor și bunăstarea comunităților locale. Mai mult decât ecoturism, acest model se bazează pe experiențe autentice și emoțional relevante, care permit oaspeților să se conecteze atât cu natura, cât și cu moștenirea vie a oamenilor și locurilor.
Prezentarea sa s-a concentrat pe cinci factori psihologici care influențează disponibilitatea oamenilor de a participa la turismul biocultural: atitudinea, valorile relaționale (legate de loc, tradiție, natură), încrederea în autenticitate, percepția contribuției la comunitate și natură și controlul comportamental perceput (logistică, acces, timp). Cercetarea arată că simpla conștientizare a existenței acestor peisaje nu este suficientă. Esențiale sunt conexiunile emoționale profunde și valorile împărtășite.
Proiectul finanțat de DBU privind pajiștile cu arbori a arătat că livezile, pădurile, pajiștile și bisericile sunt interconectate prin valori emoționale, cognitive și experiențiale. Acestea formează „nucleul viu” al sistemelor bioculturale, rețele care transmit sens, nu doar resurse materiale.
Toate aceste concluzii subliniază necesitatea de a regândi turismul ca o practică de co-creație, nu doar consum, ci conexiune. În mesajul său de încheiere, Hartel a accentuat că locuri precum Sepsiszék, care adăpostesc pajiști cu arbori multiseculari și tradiții culturale bogate, pot deveni modele de turism bazat pe valori, dacă se sprijină pe autenticitate, participare locală și guvernanță partajată.
Sursă: Sepsi Metropoliszövezet – Zona Metropolitană Sepsi