În acest studiu explorăm complexitatea bioculturală a pășunilor cu arbori, concentrându-se pe interacțiunile socio-ecologice și Contribuțiile Naturii pentru Oameni (NCP). Studiind Transilvania, România, lucrarea definește pășunile cu arbori ca sisteme bioculturale formate ca urmare a practicilor tradiționale. Prin analiza rețelelor, și RLQ (analiză multivariată complexă), cercetarea dezvăluie modul în care practicile de gestionare, contextul biofizic și NCP sunt interconectate.
Rezultatele subliniază rolul esențial al păstorilor ca gardieni ai acestor sisteme, menținând atât integritatea ecologică, cât și cea culturală. Practicile tradiționale, cum ar fi pășunatul rotativ și gestionarea comunală, au păstrat elemente naturale cheie, precum arborii izolați, arborii bătrâni și pășunile de mare valoare naturală. Aceste elemente acționează ca noduri centrale în rețeaua bioculturală, susținând biodiversitatea, serviciile ecosistemice și patrimoniul cultural. Cu toate acestea, studiul evidențiază și declinul păstoritului tradițional din cauza presiunilor socio-economice, punând în pericol sustenabilitatea acestor sisteme.
Cercetarea evidențiază un gradient de NCP în peisaj. Terenurile abrupte și împădurite sunt asociate cu NCP legate de conservarea biodiversității și procese ecologice, în timp ce zonele joase pun accentul pe NCP de aprovizionare, precum producția de animale. Totuși, această tendință implică adesea degradarea vegetației și pierderea biodiversității.
Implicațiile pentru știință și politici sunt substanțiale. Studiul demonstrează valoarea metodologiilor inovatoare, precum analiza rețelelor și RLQ, în înțelegerea sistemelor bioculturale complexe. Este necesară integrarea dimensiunilor socio-economice și culturale în cercetările viitoare pentru a surprinde întreaga diversitate bioculturală.
Din perspectivă politică, studiul solicită conservarea practicilor tradiționale și prioritizarea pășunilor împădurite în cadrul Strategiei UE pentru Biodiversitate 2030. Este nevoie de abordări adaptate pentru a combate suprapășunatul în zonele accesibile și abandonul în cele izolate. Echilibrarea practicilor tradiționale și moderne este esențială pentru a menține aceste peisaje culturale valoroase.
Link la articol: Understanding nature’s contributions to people in ancient biocultural systems through network and RLQ analysis