În perioada 24 aprilie – 2 mai, timp de 7 zile, grupul de conducere al proiectului „Pășuni cu abori din Transilvania”, IfaS din Germania, a efectuat pentru prima dată o vizită în România pentru a se întâlni cu partenerii din Romania de la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB).
Scopul vizitei a fost acela de a se familiariza cu pășunile cu arbori și de a interacționa cu acei reprezentanți ai comunităților locale care văd în pășunile cu arbori oportunități sociale, culturale, economice și de conservare a naturii și care au o viziune holistică asupra sustenabilității acestora.
În lunile următoare, starea pășunilor cu arbori din Transilvania va fi analizată pe trei niveluri: ecologic, cultural și socio-economic. Acest lucru va fi realizat prin muncă de teren (evaluarea pășunilor cu arbori, cercetare socială), excursii pentru a întâlni utilizatorii acestor sisteme și a discuta cu ei, înregistrări video și fotografii cu drona.
În următoarele vă oferim o scurtă privire asupra activităților noastre de 7 zile. Având în vedere că Transilvania este bogată în regiuni bioculturale și că ne propunem să vizităm fiecare dintre aceste regiuni, am ales regiunea istorică săsească pentru această excursie din trei motive: în primul rând, această regiune este cea mai bogată în pășuni cu arbori istorice, care dau caracter unicat acestei reguni la nivelul Europei Centrale și de Est. În al doilea rând, această regiune bioculturală este bine studiată din punct de vedere ecologic și socio-cultural prin activitatea membrului nostru de proiect Tibor Hartel (UBB, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului). În al treilea rând, partenerii UBB ai acestui proiect au o relație de încredere de peste un deceniu cu membrii comunităților locale din regiunea sus amintită, prin intermediul mai multor proiecte formale și informale implementate împreună.
În prima zi au fost vizitate pășunile Breite (Sighișoara – Schäßburg – Segesvár) și Apold – Trapold de lângă Sighișoara, județul Mureș. Pe pășunea din Apold am găsit mulți carpeni bătrâni care purtau semnele intervențiilor umane din trecut (tăiere în „scaun” pentru lemne) dar erau apreciați și pentru fixarea solului pe versant. Astăzi au o valoare naturală, culturală și istorică extraordinară. Breite este excepțională prin valoarea sa de moștenire nu numai în ceea ce privește pășunea străveche, dar joacă și un rol cheie în activismul de conservare a naturii în România post-comunistă.
Ziua a 2-a a fost petrecută pe pășunea Mociar – Mocsár din Gurghiu – Görgen – Görgényszentimre, unde își desfășoară activitatea mai mulți mici producători locali, iar locuitorii și semi-rezidenții, care au case de vacanță acolo, trăiesc într-o strânsă relație cu acea pășune. Numele maghiar al Mociarului este Mocsár, adică zonă mlăștinoasă, umedă. Într-adevăr, întreaga zonă este presărată cu zone umede cu multe specii de amfibieni.
În zilele următoare am vizitat pășunile din Rupea – Reps – Kőhalom, Corund – Korond, Saschiz – Keisd – Szászkézd și Viscri – Weiskirch – Szászfehéregyháza – un mic sat cu o valoare culturală și turistică extraordinară, unde oamenii încă mai practică pășunatul tradițional cu vaci și unde activează Asociația Crescătorilor de Bovine (Viscri). Azi am putut vedea manifestarea agriculturii mecanizate moderne (Rupea) dar și pășunatul tradițional (Viscri) și modul în care aceste forme de utilizări influențează trăsăturile pășunilor cu arbori seculari. Pentru pășunile cu arbori din Transilvania ambele tipuri de gestionare (intensificarea și agricultura prietenoasă cu natura) sunt posibile în conformitate cu normele Politicii Aagricole Comune (PAC), însă modul în care PAC se manifestă la nivel local depinde mult de viziunea, intenționalitatea, cunoștințele și relațiile de putere la nivel local.
În penultima zi am vizitat pășunea de lângă Mercheașa – Streifert – Mirkvásár, care este considerată cea mai întinsă pășune cu stejari seculari din Europa Centrală și de Est. Aici am întâlnit membrii echipei care a inițiat mai multe evenimente culturale și activități recreative pentru comunitatea locală și pentru turiști, toate activitățile având legătură directă și cu popularizarea pășunii cu stejarii bătrâni. Pe teritoriul acestei pășuni se poate experimenta un tur cu bicicletele electrice, se pot observa bivoli sau cel mai bătrân stejar din Transilvania, numit și „Bătranul Carpaților” sau se poate participa la concerte și sărbători tradiționale în pășune.
Ultima noastră zi a fost în pășunea de la Saschiz, unde ne-am întâlnit cu liderul de proiect al „Muzeului SilviCultural” și am avut ocazia să participăm la una dintre activitățile lor educaționale cu copiii din zonă.
Am avut parte de o experiență fantastică, datorită oamenilor entuziaști care au dat dovadă de implicare autentică și inovație în legătură cu menținerea caracterului multifuncțional al vechilor sisteme de pășuni cu arbori. Aceste pășuni fac parte din unicitatea României și, dacă vor persista și în generațiile viitoare, va fi datorită inițiativelor actuale care îi inspiră pe alții prin bunăvoință și inovație.
Mulțumim sincer tuturor participanților pentru contribuțiile și poveștile lor informative, comunităților locale pentru cooperare, iar gazdelor noastre pentru ospitalitatea extraordinară și specialitățile regionale gustoase.
